Pandemia văzută prin ochii unui adolescent


 


Pentru noi, adolescenții, această perioadă de suspendare a cursurilor nu este o vacanță, este un timp pierdut alături de colegii de clasă și prietenii noștri. Suntem triști și ne este dor de lucrurile pe care le consideram banale: mersul la școală, ieșirile în oraș, la un suc sau la o prăjitură, plimbările în parc cu familia și cei dragi și desfășurarea pasiunilor noastre într-un colectiv.

În aceste momente noi ne dăm seama de adevărata valoare a oamenilor și lucrurilor ce ne înconjoară și așteptăm cu nerăbdare să trăim o viață normală ca înainte și să ne bucurăm mai mult de de aceasta fără să ne-o complicăm. Fiind în an terminal, acest timp este încărcat de emoții și de stres. Ziua absolvirii așteptată atât de mult de mine și de colegii mei va fi anulată. Toți suntem neliniștiți din cauza acestei perioade critice , iar unul dintre examenele importante din viața de elev, bate la ușă. În aceste momente este nevoie de susținere și înțelegere din partea celor dragi. Suntem o generație fragilă și aceasta pandemie reprezintă un test de răbdare în ochii noștri.

Adolescența este o perioadă de formare și pentru a deveni oameni puternici simțim nevoia de sprijin și iubire din partea celor ce ne înconjoară. Lucrurile din jurul nostru se întâmplă mereu cu un motiv și ar trebui să ne tragem un semnal de alarmă și să schimbăm ceva la noi în primul rând și după la cei din jur. Trăim vremuri destul de grele și noi putem fi mai responsabili, trebuie doar să vrem. Să ne păstrăm optimismul chiar dacă situația nu se va schimba prea repede. Să ne gândim la ce vom face după pandemie, la activitățile de care ne este dor, la vacanțele pe care le aveam în plan.

Am ajuns prizonieri în propriile case. La început totul era văzut ca o pauză de la viața cotidiană, dar pe măsură ce totul s-a agravat, au apărut mai multe restricții. Simțim nevoia de mișcare, de socializare. Nu ne putem bucura de zilele acestea frumoase de primăvară alături de familie și amici. Dorim să revenim la activitățile obișnuite care ne făceau fericiți fără să ne dăm seama. Mediul înconjurător are nevoie de o gură de aer. Trebuie să o luăm de la capăt! Să fim mai cumpătați, mai buni și mai atenți. Noi suntem viitorul acestei lumi! 

Așadar, dragi adolescenți, putem face un bine și putem lua atitudine în astfel de situații. Cel mai bine este să stăm în casă să ne respectăm în primul rând pe noi dar și pe cei din jur și astfel vom reuși. TOTUL VA FI BINE! 

Maria Cătălina Șova, clasa a VIII-a A 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu