Am obiceiul să spun că eu nu am prea mulţi prieteni, însă, dacă stau bine să mă gândesc, chiar sunt mulţi! Vecinul prietenos de la unu, doamna de la biserică cu care mă bucur să vorbesc, Bea, Naomi, Timeea, Iudita – fetiţe care îmi umplu inima cu veselie şi îmi fac ziua mai frumoasă. Şi mai ales, cel mai bun Prieten – Isus. Dacă stau şi privesc în jurul meu cu atenţie, văd că sunt înconjurată de persoane diferite care mă iubesc şi mă bucură mult, iar ei sunt prietenii mei.
Adesea, am aşteptări mari de la persoanele pe care le consider prietenii mei. Poate şi voi, ca şi mine, v-aţi obişnuit să cereţi mai mult de la ei decât să oferiţi. Eu m-am obişnuit să cred că dacă un prieten nu m-a mai sunat de o vreme, este vina lui şi iese din harta mea imaginară a prietenilor. Dar, dacă nu te sună, sună-l tu! Ne este aşa de uşor să ne considerăm victime a nepăsării altora, însă poate că persoana respectivă trece prin nişte momente mai grele şi chiar are nevoie de tine să îl susţii! Aşadar, învăţ să renunţ la aşteptările mele înalte şi să sprijin în loc să judec, chiar dacă nu este reciproc. Asta înseamnă să iubeşti cu adevărat- să te jertfeşti.
Da, fiecare are nevoile lui şi mai ales, avem cu toţii nevoie de un prieten care să te încurajeze la nevoie, însă când nu este, fii tu acel prieten devotat pe care ţi l-ai dori! Şi poate că în curând va fi cineva care să te sprijinească la nevoie… Şi chiar este! –Isus Cristos.
Fii tu aceea persoană care îl încurajează pe cel întristat! Fii tu cel/cea care să zâmbească celui abătut! Te încurajez pe tine, cel/cea care citeşti aceste cuvinte să iubeşti fără condiţie, iar lumea din jurul tău va începe să se îmbunătăţească chiar din locul în care te afli!
Derecichei Lidia, clasa a VIII-a A
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu