Lumea animalelor a exercitat asupra omului o puternică şi statornică
atracţie, care izvorând, fie din considerente practice, fie active, a fost
mereu legată de însăşi evoluţia societăţii omeneşti. La animalul sălbatic, omul
a desluşit obiceiuri şi comportamente cu ajutorul cărora, trecându-le prin
scânteia de gândire ce se înfiripa, a dobândit puterea de a stăpâni lumea
înconjurătoare.
Astfel, omul a început să folosească tot ceea ce cunoştea despre
animale, în scopul practic şi imediat al câştigării hranei şi a celorlalte
lucruri trebuitoare supravieţuirii. Dar, în acelaşi timp, a fost fascinat şi de
însuşirile acestor animale, de curajul, forţa, tenacitatea, şiretenia şi
agilitatea lor, însuşiri pe care şi le-ar fi dorit şi spre care năzuia.
Numeroase sălbăticiuni au căpătat în ochii omului, din toate timpurile,
ipostaze temute sau adorate, dând naştere la istorii, numeroase mituri şi
legende. Animalele au fost reprezentate pe pereţii peşterilor în primele desene
şi picturi, au fost cioplite în amulete şi statui, toate cu valori de simbol.
Observaţia ştiinţifică asupra lumii animale este destul de … recentă, dacă ne
referim la paternitatea acestui mod de a privi lumea înconjurătoare. De aici
înainte, cunoaşterea a fost făcută prin paşi gigantici într-un răstimp de numai
23 de veacuri, iar mirificul univers al sălbăticiunilor a început să-şi
dezvăluie tainele. Iscoditor şi mereu însetat de noutăţi, având acum la
dispoziţie mijlocele necesare, omul modern şi-a organizat cercetările asupra
lumii animale pe baze noi, călăuzindu-se după un principiu fundamental, acela
al menţinerii echilibrului în uriaşul angrenaj natural în care fiecare
vieţuitoare îşi are rolul său bine determinat. (5)
Poziţia geografică a României şi structura armonioasă a reliefului său
au determinat existenţa unei game variate de condiţii de viaţă, care, la rândul
lor, au dat naştere la o faună bogată şi diversificată. Referindu-ne numai la
mamifere, din cele aproximativ 4500 cunoscute în lume, Europa se înscrie cu
185, din care în România se regăsesc 116 (inclusiv subspeciile) cuprinse în 8
ordine, 23 de familii şi 62 de genuri.
De aceea se doreşte astăzi trezirea interesului pentru cunoaşterea şi
cercetarea pe mai departe a acestei tainice lumi a mamiferelor sălbatice de la
noi. Unele au corpul în greutate de numai câteva grame, altele, dimpotrivă,
cântăresc câteva sute de kilograme şi chiar peste o tonă. Câteva reprezintă
specii răspândite pe întreaga suprafaţă a globului, iar altele se găsesc numai
aici, la noi, sau au fost descoperite pentru prima oară la noi. Unele au o
durată de viaţă scurtă de numai 12-24 de luni, pe când altele pot trăi câteva
zeci de ani. Sunt animale sălbatice direct sau indirect folositoare, după cum,
dimpotrivă, unele sunt dăunătoare unor sectoare de activitate umană. Ştim, de
asemenea, că ele se luptă şi se răpun între ele. Unele trăiesc în nesfârşita
beznă subpământeană, iar altele în libertatea stâncăriilor de deasupra norilor.
Omul a observat, de-a lungul timpului,
că unele animale stăpânesc apele, iar altele văzduhul nopţilor. Unele se
retrag din calea iernii, pe care o străbat într-o anumită stare metabolică,
altele înfruntă arşiţa, ploaia, vântul zăpada şi gerul; unele au locuinţa lor
singură, altele nici cel mai însemnat adăpost. Dar toate sunt minunat adaptate
pentru a putea desfăşura neştiute, o crâncenă şi neîntreruptă luptă pentru
existenţă, pentru supravieţuirea individului şi speciei. Şi fiecare dintre
acestea îşi are locul, poziţia sa sistematică, pe care ştiinţa le-o oferă fără
discriminare.
Atunci când atitudinea noastră faţă de sălbăticiunile mici sau mari
este determinată mai ales de considerente practice, e bine să nu uităm nici o
clipă că le datorăm înţelegerea şi corectitudinea izvorâte din principiile
generoase şi umaniste proprii zilelor noastre.
Prof. Sandu Anișoara
Către carte AICI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu